Gânduri, versuri, rânduri
Adânc de judecată și păcat ascuns,
Suspin de lacrimi multe
Ce raiul îl deschid.
Acolo, în străfunduri,
Unde doar Tu privești,
E Chipul Tău, Părinte,
Ce oamenii nu-L văd.
E mai comod să privești de la distanță. O suferință despre care doar citești sau asculți, o moarte în fața căreia preferi postura de spectator, o trădare ori vânzare care nu-ți pune la îndoială propria vinovăție. Postăm cu nesaț despre zile mari și sărbători, vorbim despre oameni pe care nu-i cunoaștem și, în confortul amabil al casei, avem libertatea de a fi oricine dorim să fim, dar nu suntem.
Se poate ucide de la distanță. La fel, pot fi provocate răni fatale celor care ne iubesc cu mult peste putința noastră de înțelegere. Tăcerea devine vinovată atunci când ar fi nevoie de un strigăt. Minciuna e și mai condamnabilă când toți știu adevărul, dar nimeni nu vrea să-l mărturisească. Iar trădarea – deși îl urâm pe Iuda din toți rărunchii – se prelinge odată cu veninul fiecărei bârfe sau cu interesul ascuns abil în cele mai bune intenții.
Toată lumea se plasează de partea bună a istoriei, până când se ivește ocazia de a fi, pe rând: criminali, impostori, indiferenți, lași sau proști de-a binelea.
Și când ți-e greu, în afară de mamă ori de tată, de tineri ucenici sau de mironosițe, nimeni nu mai rămâne lângă Cruce. Toți fug, sunt somnoroși, fideli de circumstanță sau jalnici fricoși. La vreme de amar și suferință, în pragul morții, rămâne destul loc. Gol. Cu ecouri grave care se reverberează în urechi surde.
Suferința e cea care ne umanizează cel mai mult. Atinge fiecare fibră a trupului și fiecare cută a sufletului. Îți arată cine ești în fața celor ce te întreabă insistent de unde vii și al cui fiu te crezi. Nu-s oferite aici remedii absolute sau strategii de ocolire ori eliminare a Crucii. Dimpotrivă… Înălțat pe ea, privești chipuri ce-și contorsionează ura în cei mai sinceri scuipați și neaoșe înjurături. Ei, jos. Tu, sus. E un război pierdut pentru acei ce sunt îndrăgostiți de sabie și suliți. Convinși că-n lacrimă și moarte totul se termină, că Învierea-i imposibilă și vană, ei caută dreptatea ucigându-și cu ferocitate blânzii și tăcuții.
Iar unde nimeni nu se mai revoltă, acolo e loc pentru tiranul stăpânitor, care oferă ceea ce nu e al lui: promisiuni deșarte, pustiuri cu ispite... și slujitori care nu mai slujesc pe nimeni. Doar cărți sau suluri vechi de datină străbună, morale seci și absențe care întârzie să vină.
Prohodul ce se cântă-n lacrimi este doar despre Viață.
În mormânt, în somn învietor, păzită de soldați ca-n pandemie
Și-acoperită strașnic cu pietre care nu se mișcă,
Calea croiește cale prin adânc de mare veche
(roșie, dacă se poate, ori însângerată),
În Iad, acolo unde doar suspinul mai veghează.
Pr. Alin P.
Finalul mobilității Erasmus+ din Praga – reflecție, colaborare și certificare
Cea de-a cincea și ultima zi a mobilității Erasmus+ desfășurate la Praga a reunit cadrele didactice participante la cele două cursuri de formare:
📘 ICT and Artificial Intelligence in Schools
📘 Effective Classroom Management
Ziua a fost dedicată activităților comune de reflecție, colaborare și schimb de bune practici. Temele abordate au inclus:
strategii inovatoare de predare,
integrarea tehnologiei pentru incluziune educațională,
gestionarea claselor multiculturale,
utilizarea instrumentelor Web 2.0 în procesul didactic.
Programul s-a încheiat cu evaluarea generală a cursurilor, completarea formularelor de feedback și acordarea certificatelor de participare și a documentelor Europass Mobility.
Pentru cei șase profesori participanți, mobilitatea Erasmus+ din Praga a însemnat mai mult decât formare profesională – a fost o călătorie educațională plină de descoperiri, conexiuni și idei noi. Cu experiențe împărtășite și cunoștințe valoroase, aceștia se întorc în școlile lor gata să inspire și să aducă schimbări reale în sala de clasă.
#ErasmusPlus #EducatieInEurope #FormareProfesionala #AIinSchools #ClassroomManagement #Web20Tools #LifelongLearning
PERFORMANȚĂ ȘI PASIUNE: ELEVII SEMINARULUI TEOLOGIC, PREMIAȚI LA DOUĂ ACTIVITĂȚI EXTRAȘCOLARE
Elevii Seminarului Teologic au demonstrat din nou că pasiunea pentru învățătură și implicarea sinceră aduc rezultate frumoase. În cadrul a două activități extrașcolare, doi dintre elevii noștri au obținut Premiul I, fiecare în domeniul său de interes.
Neagu Andrei Eduard (clasa a IX-a S) a impresionat prin seriozitate și curiozitate în cadrul unui concurs de chimie, unde a reușit să obțină locul I, confirmând încă o dată că științele exacte pot fi o provocare frumoasă atunci când sunt abordate cu pasiune.
Ganea Aura Ștefania (clasa a XI-a FB) a fost recompensată tot cu Premiul I, în urma participării la Simpozionul județean de creativitate pentru elevi – secțiunea științe socio-umane. Lucrarea sa a fost apreciată pentru claritatea ideilor, profunzimea temei și coerența argumentării.
Felicităm elevii premiați pentru rezultatele deosebite obținute și le mulțumim tuturor celor care au participat și au reprezentat cu seriozitate și responsabilitate Seminarul Teologic.
Prezența lor la aceste activități a reflectat atât interesul pentru dezvoltare personală, cât și dorința de implicare în viața educațională a comunității.
Nu în ultimul rând, apreciem dedicarea cadrelor didactice care au sprijinit și încurajat acest demers.
Astfel de realizări confirmă că performanța este rezultatul unei colaborări între elevi motivați și profesori implicați.
Decât o viață...
Iar Crucea își întinde umbra Ei peste ea, dându-i conținut și autenticitate. Iar Viața, înălțată pe Ea, rabdă ceea ce de nerăbdat, dezgolită și batjocorită, hulită și trădată cu sărutare de Iudă. Și greu renunțăm la a noastră pentru a O primi pe a Lui. Dispuși să O vindem pe 30 de arginți, ne culcăm liniștiți, cuprinși de nesimțirea unui somn din care nu mai vrem să ne trezim. Suflete moarte în trupuri vii. Oameni goi ce nu se mai rușinează de lipsa îmbrăcăminții. Odinioară, alt Adam se ascundea, recunoscând că este gol. Răcoarea serii și apropierea Celui Neapropiat l-au făcut să se rușineze. Iar alt Adam, spânzurat pe Lemn, nu S-a mai rușinat de propria goliciune, privind la Tatăl Cel de Sus, dar și la frații Săi, cu ochii plini de iertarea Învierii.
A face din noapte zi. A fi prezenți. A fi acolo când Mirele vine. Fecioară înțeleaptă a cărei candelă are untdelemn suficient. În absența Lui, avem impresia că nu va mai veni, crezându-L mort. Preocupați de împărății care se perindă prin colbul istoriei sau înfricoșați de zvonuri de războaie, tremurând de frică în fața falselor alarme, ratăm Prezența Lui. Având urechi de auzit și ochi de văzut, simpli spectatori ai Împărăției în care s-au vindecat orbii, ologii și morții-au înviat, privim în gol la Pătimiri de care am fugit întreaga viață. N-am înțeles fragilitatea Vieții, dând credit maxim fiorului amar al morții. Am devenit atei când L-am văzut pe Cruce. Și nu ne-a trebuit un astfel de
Dumnezeu. Al nostru n-ar fi stat nicicând pe Cruce. N-ar fi înviat pentru că nu ar fi murit. N-ar fi iertat pentru că niciodată nu ar fi iubit. Și s-ar fi coborât învins în mijlocul sordid al gloatei.
Aflați doar la o bătaie de inimă distanță, am adormit mereu, prea obosiți, nepregătiți, prea plictisiți de propria viață. Și ce puțin ar fi lipsit să înviem...
Pr. Alin-Marian Pleșa
